Volumul ”Sentimente și mesaje de dragoste” - Rămas bun ... - de Petre A. Matei

Am promis că o să postez și câteva creații proprii. Dovada că prin lectură mintea învață să compună propriile sale idei expresive , să alcătuiască compuneri, să se folosească de mijloacele și procedeele artistice este o dovadă clară . Conștientizez că am doar 14 ani dar, adolescența îi dă frâu liber imaginației să plutească dincolo de realiate, într-o lume imaginară. Am creat un volum de poezii , opere literare lirice, cu tema idilei predominant ,și a pastelului relativ . Am intitulat volumul ” SENTIMENTE ȘI MESAJE DE DRAGOSTE” . Celălat volum este alcătuit din proză ,opere literare epice, cu tema predominant nuvelă, roman și povestire ,dar mai am de lucrat destul de mult căci crearea unui roman durează luni ,ani.
O să vă prezint prima mea creație lirică pe care am numit-o ”Rămas bun ...” . Creația este strict personală , drepturile de autor sunt rezervate. Îmi permit să spun la autor ”Petre A. Matei”.

                                                         Rămas bun ...
                                                                                          
                                        Se umple timp de tine spațiu-i vid 
                                        Dacă nu ești , mi se oprește totul;
                                        Nici gând nu trece, sufletu-i arid ,
                                        Nu mai e țel ... cenușă este focul .
    
                                        Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
                                        Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet 
                                        Și nici speranță nu-i când bun rămas
                                        Nu-ți lași ... nici fulger nu-i , de nu ești tunet .

                                        Nici vânt n-adie de nu te atinge 
                                        Și amprentă-și caută-n elicea rozei,
                                        Ce arsurile  răcorind, durere stinge...
                                        Ești poezia vieții din neantul prozei. 

                                        Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine,
                                        Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulcești ,
                                        Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine 
                                        În cuvintele calde ... ești gesturi îngerești. 

                                        Îmi ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
                                        Ca într-un Univers fără de planete.
                                        Existența însăși ești , cum lumea e doar una ;
                                        Ce-o ți tu ... în dulceagul , sorbit pe-ndelete .